Drumul anevoios spre „acasă”, la mii de kilometri de România. Micuți prahoveni înfiați de familii din Italia, Austria sau Canada

Cum pot adopta un copil din Prahova dacă locuiesc în altă țară? Care este procedura și care sunt pașii pe care trebuie să îi urmez dacă sunt căsătorit/ă cu un cetățean străin și am domiciliul în străinătate? Sunt întrebări pe care și le pun părinții adoptatori în momentul în care iau în calcul varianta înfierii […] Articolul Drumul anevoios spre „acasă”, la mii de kilometri de România. Micuți prahoveni înfiați de familii din Italia, Austria sau Canada apare prima dată în Observatorul Prahovean.

Drumul anevoios spre „acasă”, la mii de kilometri de România. Micuți prahoveni înfiați de familii din Italia, Austria sau Canada

Cum pot adopta un copil din Prahova dacă locuiesc în altă țară? Care este procedura și care sunt pașii pe care trebuie să îi urmez dacă sunt căsătorit/ă cu un cetățean străin și am domiciliul în străinătate? Sunt întrebări pe care și le pun părinții adoptatori în momentul în care iau în calcul varianta înfierii unui copil de la noi. Italia, Austria sau Canada sunt țări în care au ajuns, prin adopție internațională, mai mulți copii din Prahova, aflați în sistemul de protecție al statului.

Nicoleta și Edi au devenit Dorothea și Tobias

Nicoleta, Edi, Loredana, Daniel sau Sara. Sunt numele câtorva copii, abandonați de părinții biologici,  care acum au cui spune „mamă” și „tată”. Și în limba română, dar și într-o altă limbă.

Micuții prahoveni, aflați fie în grija asistenților maternali, fie în centre rezidențiale (case de copii), se bucură acum de o viață frumoasă în afara granițelor țării. Dacă unii și-au păstrat prenumele românești, alții, cum este cazul frățiorilor Nicoleta și Edi, odată ajunși în Austria au devenit Dorothea și Tobias. Micuții aveau 9, respectiv 10 ani, în momentul în care au ieșit din sistemul de protecție al statului (un centru de copii din Ploiești) și au ajuns în Austria în grija unor părinți adoptatori care nu au putut avea proprii copii.

„Sunt bine acum cei doi frățiori. Au rezultate bune la școală, fac cursuri opționale, (pictură, dansuri, pian), s-au acomodat acolo, iar în casa în care au ajuns, mama vorbește cu ei în limba română. Ne uităm pe fotografii și se vede clar cât de norocoși au fost să ajungă în brațele unei familii care îi crește ca și cum ar fi copii biologici. La fel fetițele ajunse în Canada sau Daniel, băiețelul de 8 ani, înfiat de o familie cu reședința în Italia. Semn că, da, au fost numeroase probleme legate de aceste adopții internaționale, însă, consider că dacă totul se face etapizat, monitorizat și este în conformitate cu legea, acești copii chiar au o șansă la o viață bună și normală. Firesc, timp de un an, noi încercăm ca adopția să se realizeze pe plan național, abia apoi recurgem la varianta adopției internaționale. Foarte important, spun eu, dincolo de mentalitățile existente la nivel de societate românească, am constatat că, pe plan extern, părinții adoptatori nu se uită la culoarea ochilor sau a pielii. Ei vor sa adopte pentru a face un bine”, ne-a spus Raluca Simionescu, Șef Birou Adopții, DGASPC Prahova.

Citește și: Vreau și eu părinții mei! Azi, de Ziua Adopției, și în oricare altă zi…

Potrivit Legii Adopțiilor internaționale, una dintre cele mai importante condiții pentru părinții adoptatori este aceea ca unul dintre soți să fie și cetățean român (în caz de dublă cetățenie). În caz contrar, dacă solicitarea vine din partea unui cuplu unde ambii soți sunt cetățeni străini, adopția nu este permisă. Procedura de adopție se face cu respectarea prevederilor Convenției de la Haga asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale, fiind obligatoriu ca cele două state, România și statul de unde vine solicitarea de adopție, să fie semnatare ale acestei Convenții.

Vârsta copiilor eligibili pentru adopția internațională este de cel puțin trei ani.  

Atestatul de părinți adoptatori se obține în țara unde există domiciliul, dar, pentru perioada de potrivire practică, este necesar ca, timp de 30 de zile consecutiv, familia interesată să locuiască în România. Până la realizarea  potrivirii practice are loc potrivirea inițială, care presupune identificarea și selectarea din Registrul Național de Adopții a adoptatorului sau familiei adoptatoare cu reședința în străinătate care, din punct de vedere teoretic, corespunde nevoilor copilului. Odată realizate cele două proceduri de potrivire, urmează etapa de încuviințare a adopției, (prin hotărâre judecătorească), obținerea documentelor de identitate pentru copil, dar și a celor de călătorie.

Oficiul Român pentru Adopții are obligația să urmărească evoluția copilului dat spre adopție și relația acestuia cu părinții să adoptivi cel puțin 2 ani după încuviințarea adopției. Totul se face prin intermediul autorității centrale competente sau al organizației acreditate ori autorizate din statul unde ajunge copilul înfiat.

Articolul Drumul anevoios spre „acasă”, la mii de kilometri de România. Micuți prahoveni înfiați de familii din Italia, Austria sau Canada apare prima dată în Observatorul Prahovean.