Mărturia cutremurătoare a unui prahovean rănit în tragedia de la Colectiv: ”Pe mine scrie durere! Aș vrea un copil, dar cum îl voi putea mângâia cu mâinile astea?” – FOTO

”Pe mine scrie durere!” spune, la cinci ani și jumătate de la tragedia din Colectiv, unul dintre supraviețuitori, câmpineanul Silviu Ciocanelli. Acesta își vede propriile cicatrici ca pe niște ”bombe cu ceas”. FOTO la finalul textului. Silviu este tânărul, azi în vârstă de 26 de ani, căruia focul nu i-a mistuit doar trupul, ci și […] Articolul Mărturia cutremurătoare a unui prahovean rănit în tragedia de la Colectiv: ”Pe mine scrie durere! Aș vrea un copil, dar cum îl voi putea mângâia cu mâinile astea?” – FOTO apare prima dată în Observatorul Prahovean.

Mărturia cutremurătoare a unui prahovean rănit în tragedia de la Colectiv: ”Pe mine scrie durere! Aș vrea un copil, dar cum îl voi putea mângâia cu mâinile astea?” – FOTO

”Pe mine scrie durere!” spune, la cinci ani și jumătate de la tragedia din Colectiv, unul dintre supraviețuitori, câmpineanul Silviu Ciocanelli. Acesta își vede propriile cicatrici ca pe niște ”bombe cu ceas”. FOTO la finalul textului.

Silviu este tânărul, azi în vârstă de 26 de ani, căruia focul nu i-a mistuit doar trupul, ci și sufletul… Căruia razele soarelui și căldura puternică îi provoacă în continuare frică, agitație, anxietate și multă durere fizică. Colectiv a fost tragedia care a îndoliat o țară și care niciodată nu trebuie uitată. O tragedie în urma căreia 65 de tineri au murit și ale sute, condamnați la suferință pe viață, încearcă să își vindece cicatricile și să trăiască demn.

”Aș vrea un copil, dar cum îl voi putea mângâia cu mâinile astea?”

Supraviețuitor al acelui infern, Silviu pare azi un alt om. Deși trauma e în continuare acolo și, probabil, nu va dispărea niciodată. Iubește muzica rock, așa cum a făcut-o mereu, și cântă la chitară până când, povestește el, i se umflă, îi crapă și îi sângerează mâinile atât de arse și distruse. ”Aș vrea să am o familie, un copil, dar, oare, cum îl voi putea mângâia cu mâinile acestea? Ce îi voi povesti eu despre drama tatălui său?” se întreabă Silviu. Și aproape că plânge…Își revine repede și îmi zice că nu mai caută vinovați și nu mai vrea răspunsuri. A uitat demult întrebările…Sau, cel puțin, prin ședințe de terapie, asta vrea să facă.

”Am plâns, am urlat, am simțit furie, durere și neputință”

Avea puțin peste 20 de ani când a trăit infernul din clubul Colectiv. A supraviețuit, însă viața lui nu a mai fost și nu va mai fi niciodată la fel. A suferit arsuri groaznice la nivelul capului, mâinilor și membrelor inferioare. A rămas fără degete la mâna stângă și, cu toate astea, nu a lăsat nicio secundă chitara… A petrecut mai bine de un an și jumătate prin spitale. În România, Belgia și Olanda. Două luni a fost în comă, iar când și-a revenit, a scris… A simțit o nevoie acută să își exteriorizeze trăirile. ”Am plâns, am urlat, am simțit frică, frustrare și furie laolaltă. Volumul ”Scrum” a fost felul meu de a îmi striga neputința și durerea.

”Încercăm să ne vindecăm rănile, dar încă nu avem odihnă, până nu vom vedea zilele, când se va face dreptate deplină! Acele flăcări vor arde mereu în al nostru gând, la fel cum amintirea lor, arde viu în fiecare rând…” scria Silviu în poezia ”Nu uitați de noi!”

”Familia Jeff” e azi familia supraviețuitorului din Colectiv

Am stat de vorbă cu el preț de aproape două ore. Am regăsit, în spatele cuvintelor, un om volubil, dar extrem de fragil. Fragil fizic dar, mai ales psihic.  Îmi spune că e student la SNSPA, pasionat fiind de publicitate, că lucrează part time pe parte de creație la un magazin de muzică din Capitală, că și-a făcut un band, ”Familia Jeff”, și că are multe proiecte muzicale ( online acum)  în care este angrenat. Unul dintre ele, chiar pe 9 mai, (M)uzina Unveiled. Tot ce cântă alături de trupa sa e inspirat din gânduri și experiențe personale, care, zice Silviu, sunt amestecate cu umor nebun și energie. Nu poate trăi din muzică și ar vrea să facă o carieră în publicitate. Îi va fi greu, spune, mai ales că are certificat de handicap din cauza arsurilor suferite pe 30% din suprafața corpului.”E dificil. În procent de 80% sunt incapabil să desfășor o muncă fizică. Și azi oamenii se uită la mine ciudat când îmi văd arsurile. Am făcut implant de păr, însă sunt zone care nu au mai putut fi acoperite, arsurile au fost până la os… Am suferit și intervenții pentru refacerea simetriei feței… Mâinile dor cel mai rău. Acum sunt tânăr, dar pe măsură ce trece timpul, toate aceste cicatrici vor fi precum niște bombe cu ceas. Pielea va ceda..”

”Am suferit șoc după șoc”

Experiența Colectiv l-a mutilat pe viață, însă, spuse Silviu Ciocanelli, nu s-a dat și nu se va da bătut. Crede că totul i-a fost dat ca o lecție din care să învețe cum să meargă mai departe. La fel cum, tot ca pe o lecție a luat și moartea tatălui său, la trei ani după incendiu, sau infecția cu COVID -19 de acum două luni. ”Am suferit șoc după șoc. Cel mai frică mi-a fost când am aflat că am contactat acest virus, în februarie. Starea mea de sănătate nu îmi permite să mă mai lupt și cu așa ceva. Mă gândeam doar la asta: iar spital, iar intubat, iar cu întrebarea mereu în gând dacă trăiesc sau mor. Din fericire, stăm azi de vorbă, semn că Dumnezeu are alte planuri cu mine. Cum a avut și când m-a scos din clubul acela blestemat. Sunt cinci ani și jumătate de atunci. Nu s-a schimbat nimic, sau aproape nimic. De plătit au plătit tot vinovații fără vină.  Nu știu ce și dacă am învățat ceva, ca nație” mai spune Silviu. Un lucru e, însă, cert: Numele Colectiv va muri odată cu ultimul supraviețuitor al acelui infern.

 

 

 

 

Articolul Mărturia cutremurătoare a unui prahovean rănit în tragedia de la Colectiv: ”Pe mine scrie durere! Aș vrea un copil, dar cum îl voi putea mângâia cu mâinile astea?” – FOTO apare prima dată în Observatorul Prahovean.